Uneori

– Uneori mă simt obosită, şi descurajată, şi dezamăgită – de mine însămi, de lume şi de oameni, îmi mărturiseşte Matilda. Dar îmi trece când mă uit în oglindă şi individa aia de acolo îmi spune, rânjind într-o parte: „Vrei să mori? Se poate rezolva fără probleme!” „Nu, mulţumesc”, îi răspund, după care deschid fereastra şi mă bucur că pot privi soarele, sau stelele, sau ploaia, şi că pot simţi mirosul primăverii, al verii, al toamnei sau al iernii – sau numai al gunoaielor, fiindcă Tăntăloaica iar n-a pus ca lumea capacul tomberonului!
Ciudat. În ultimul e-mail, Matei mi-a scris, vorbind despre el însuşi, aproape acelaşi lucru (evident, fără chestia cu tomberonul şi Tăntăloaica), cu aproape acelaşi cuvinte…
Îi răspund Matildei cu un surâs anemic şi cu o ridicare din umeri; şi mă simt obosită, şi descurajată, şi dezamăgită – de mine însămi, de lume şi de oameni… Dar, ce naiba, am şi eu oglindă!

vineri, 8 mai 2009
Anunțuri

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s