Confesiunile Matildei – 1

Când vrea să-şi descarce sufletul, Matilda scrie. Întotdeauna cu creionul, întotdeauna pe una dintre colile îngălbenite pe care le ţine de mulţi ani într-un sertar. Şi, de obicei, nu rupe foaia. O mototoleşte şi o aruncă. Nu în tomberonul nostru. În coşul de hârtii de pe trotuarul de vizavi. Şi întotdeauna o aruncă după miezul nopţii. Iese din casă în vârful picioarelor, dar face suficient de mult zgomot ca s-o simtă Mitrea, motanul Letiţiei, care doarme de obicei pe pervazul ferestrei.
Mitrea miaună, iar Letiţia îşi lasă deoparte cartea – de obicei citeşte la ora aia – se duce la fereastră şi pândeşte de după perdele întoarcerea Matildei. Pe urmă îşi ia lanterna, coboară la rândul ei şi caută în coşul de hârtii…
De unde ştie ea ce face Matilda în toiul nopţii? A urmărit-o acum vreo cinci ani, când se juca de-a detectivul şi spiona pe toată lumea din casă, ba chiar şi pe vreo doi vecini – scop în care folosea un binoclu vechi, de vânătoare, rămas de la bunicul.
Şi aşa se face că am aflat ce e între Matei şi Matilda.
Nu, nu e o aventură, cum m-am temut eu, ca o idioată, stricându-mi toată vara şi toată toamna (nu mi-a mai ars nici măcar de scris în blogul ăsta – blogul ăsta pe care abia l-am mutat aici, de la weblog; n-am reuşit să-l import, aşa că am luat fiecare articol cu copy-paste – noroc că nu sunt multe – fază la care am pierdut comentariile, nici ele prea multe). Matei o fi cum o fi, dar nu e chiar atât de nebun încât să se îndrăgostească, la cei patruzeci şi doi de ani ai lui, de o femeie de cincizeci şi şase, oricât de bine conservată ar fi…
Nu. Matilda şi Matei s-au gândit să scrie împreună o carte… Iar fraza aia pe care mi-au servit-o amândoi, ea prin viu grai şi el printr-un e-mail, e prima din romanul lor…
De ce mi-au spus-o mie? Nu ştiu, Maltilda n-a dat nici o explicaţie în confesiunea asta… Poate altădată…
Dar bănuiesc c-au vrut să mă ia în râs…. Poate că gelozia mea prostească sărea în ochii. A sărit, oricum, în ochii Letiţiei. Pentru că altfel nu m-ar fi trezit în miez de noapte, cu un zâmbet sardonic, ca să-mi arate hârtia mototolită, proaspăt recuperată din coşul de vizavi…
luni, 30 noiembrie 2009
Anunțuri

Un comentariu

  1. […] cum v-am mai povestit aici, “când vrea să-şi descarce sufletul, Matilda scrie. Întotdeauna cu creionul, întotdeauna […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s