Shocking breaking news

– Shocking breaking news! strigă Letiţia – şi-mi închide televizorul.
Ceea ce mă deranjează, fiindcă mă trezeşte din somn – somnul meu cel mai dulce, încovrigată în fotoliu, cu televizorul deschis. E o meteahnă veche, căpătată în fragedă copilărie – numai că atunci se găsea întotdeauna cineva care să mă ia în braţe şi să mă ducă în pat…
Oftez, mă întind şi mă strâmb la Letiţia, mormăind:
– Încep să regret că nu te-am bătut când erai mică… Ce s-a mai întâmplat? adaug, învinsă de curiozitate, după o pauză în care ea mă priveşte cu un zâmbet dulce şi mefistofelic în acelaşi timp.
– Matilda are pseudonim, blog – şi avatar într-o lume paralelă!
– Pentru prostiile astea m-ai trezit din somn?! De unde scoţi atâtea trăsnăi?
Fiica mea cea mică îmi adresează o grimasă ofensată – mai mult decât atât, arată ca o tânără călugăriţă virgină şocată de înjurăturile unei codoaşe bătrâne.
– N-am „scos” nimic. Mi-a mărturisit „inculpata”, fiindcă, spre deosebire de alţii – subliniază cuvântul fixându-mă cu o privire ironică şi clipind mărunt din gene – eu inspir încredere!
Oftez din nou şi las curiozitatea să vorbească în locul meu:
– Bine, hai s-o luăm pe rând. Pseudonimul?
– Vero.
– Vero?! De unde până unde?
– Visătoare-Eratică-Rapace-Omnivoră.
Nu ştiu dacă să mă crucesc sau să râd.
Râd.
– Plus că, adaugă Letiţia, aşa se numeşte avatarul ei din lumea pararelă, unde – citez din memoria mea fidelă – „am casa mea, în care stau cu bărbatul meu şi cu motanul nostru – nu ca aici, cu cinci muieri ţicnite”.
Cinci: eu, Letiţia, Daniela, tanti Tina şi baba Gaga (nu neapărat în ordinea asta).
– Eşti sigură c-a spus „cinci”? întreb. Adică te-a inclus şi pe tine, deşi inspiri încredere?
– Mamă dragă, susură ea, iar amesteci lucrurile – adică de ce n-ar exista şi ţicniţi demni de încredere? Vrei să-ţi dau câteva exemple, sau să-ţi spun la ce-i foloseşte pseudonimul?
Fiica mea pare să aibă chef de vorbă. Dac-o las să-mi dea exemple, o să-nceapă de la Adam şi Eva şi o s-ajungă până la politicienii din epoca modernă şi contemporană, adică n-o să mai am când să dorm în noaptea asta.
– Spune-mi la ce-i trebuie pseudonimul.
– Păi, pentru blog, fireşte. Credeam c-ai ghicit.
– Şi ce scrie în blogul ăla? mă interesez, ignorând aluzia la lipsa mea de perspicacitate.
– Versuri. Ţi-aduci aminte de agenda aia veche, din care ţi-am citit o poezie? S-a apucat s-o transcrie – citez din nou – „printre picături”. Iar ca bonus adaugă versurile pe care le-a tradus, prin diverse cărţi – la capitolul ăsta îţi recomand o poezie care se vrea horror şi un cântecel de adormit copiii. Pe ultimul ai putea să-l citeşti chiar acum – ca să-ţi închizi lin pleoapele, înainte de a-ţi pica ochi-n gură.
– Asta a fost în loc de „noapte bună”? întreb, uşor enervată.
Doamne, cu cine seamănă obrăznicătura asta? Prost a mai educat-o mă-sa!
– De data asta ai ghicit, confirmă ea, binevoitoare. Hai să-ţi arăt blogul.

vineri, 2 iulie 2010
Anunțuri

3 comentarii

  1. Mie-mi plac poeziile Matildei, tocmai m-am plimbat pe acolo. E un volum romantic, exact pe gustul meu. 🙂 Părerea mea ţi-am spus-o: traducătorul dă viaţă a doua oară unui text; în cazul poeziei lucrurile sunt diferite; aproape că traducătorul împarte meritele jumi-juma cu poetul! O poezie e cel mai greu de tradus.
    Deci Matilda merită laude! 🙂

    Apreciază

  2. Mulţumesc, transmit laudele către destinatar 🙂

    Apreciază

  3. […] toate celelalte perechi de nări din încăpere, chiar dacă nu era identică (ce ţi-e şi cu identităţile astea) cu a licorii negre şi fierbinţi din trecute vremuri mai […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s