Un sfat prietenesc

– O să traduc o chestie – pardon, un roman – care se cheamă Evernight. După câte s-ar părea, e una dintre poveştile cu vampiri adorate de copilăret, zice Matilda, după care soarbe din paharul ei cu vin fiert şi se întoarce spre Letiţia. Este?
– Nu m-amesteca pe mine în turma copilăretului, tanti Tilda, zice fiică-mea, şi continuă, cu un zâmbet superior. Eu nu practic decât divinaţia şi vrăjitoria – şi, între noi fie vorba, te pot asigura că vampirii nu există. Dar am putea discuta despre tarot.
Matilda se uită la mine.
– Uneori mă-ntreb cu ce tâmpit ai făcut-o pe asta!
Îşi gustă din nou vinul, cu o strâmbătură, şi am senzaţia că mă-nroşesc până-n vârful urechilor. Oare toată lumea ştie? Dar nimeni nu pare să-mi observe stânjeneala şi Matilda continuă, reorientându-şi tirul către Letiţia.
– Poate nu mai auzi bine! Vorbeam de un roman despre vampiri, nu despre vreun tratat ştiinţific.
– Lasă, c-a priceput, râde fiică-mea Daniela. O spune pentru ea, ca să se autoconvingă că nu există vampiri, înţelegi? Fiindcă fraiera continuă să fie speriată de moarte. După ce vede un film cu vampiri, i-e frică trei luni să stea singură pe întuneric!
– Ţi-e nu ţi-e frică de nimic fiindcă n-ai imaginaţie, se strâmbă Letiţia. Adică, scuză-mă, uitasem! Nu ţi-e frică de nimic, în afară de câini. Cum vezi unul, cum treci pe trotuarul ălălalt, chiar dacă bietul animal e în lesă…
Daniela dă să riposteze, dar Matilda bate cu palma în masă.
– Bine, am înţeles, sunteţi zurlii amândouă…
– E o chestie genetică, se amestecă tanti Tina. Fetele sunt rude de sânge cu tine… din păcate…
– Şi cu tine! ripostează Matilda. Şi abia asta e nenorocirea…
Se pare că avem parte de una dintre serile în care surorile – Letiţia şi Daniela, Matilda şi Tina – se împung reciproc. Noroc că baba Gaga moţăie în fotoliu, şi păcat că mie mi-au revenit în minte păcatele tinereţii… Aşa că, mai bine…
Îmi pun mâna peste a Matildei.
– De fapt ce voiai să ne spui despre romanul ăla?
Tanti Tina îmi aruncă o privire amuzată, Letiţia îl mângâie cu un aer absent pe Mitrea, care-i toarce zgomotos în braţe, Daniela înmoaie un pişcot în vinul fiert, iar Matilda îşi rostogoleşte ochii, parcă întrebându-se dacă e sau nu cazul să mă lase să schimb vorba, apoi catadicseşte să-mi răspundă:
Evernight e numele unei academii, şi mă-ntrebam dacă şi cum să-l traduc…
– Nu-l traduce, zice tanti Tina. Am văzut c-aşa e moda…
– Zi-i Noapte-eternă, propune Daniela.
– Mai bine Veşnica-noapte, spune Letiţia.
– De ce nu Veşnica-pomenire? o ia peste picior Daniela.
– Eu i-aş zice Mereunoapte, mă pronunţ, fulgerând-o pe Daniela cu privirea.
Matilda îşi dă vinul peste cap şi se strâmbă la noi.
– Iar n-aţi priceput, nu v-am întrebat pe voi, v-am povestit că m-am întrebat eu. Şi, după ce m-am întrebat, m-am gândit să caut Evernight cu Google, în texte româneşti, să văd dacă l-o fi tradus cineva. Şi ştiţi peste ce-am dat?
– Cum am putea ştii noi, nişte biete nepricepute? oftează tanti Tina. Spune-ne tu, minte luminată!
– Păi să ştii tu c-am mintea luminată, râde Matilda, în comparaţie cu diverse… hm… persoane care umplu net-ul nostru mult iubit. Am dat peste o traducere a prologului şi a primului capitol, o nenorocire. Ia ascultaţi câteva… mostre, deşi ar fi mai corect să le zic monstre, zău aşa, spune, cu o nouă strâmbătură, punându-şi laptop-ul în poală. „Am simtit important sa nu fac zgomot, chiar daca nu ar trebui sa-mi fac griji in privinta treziri parintilor mei. Ei dorm ca si morti pana cand ceasul desteptator le trezeste.” Sau: „In fata ferestrei dormitorului meu o garguie de piatra se uita urat la mine. Mi-am luat geaca din denim si i-am aratat limba la el.” Sau: „Sunt oameni caruia ii place sa se intalneasca cu straini.” Sau: Treptele spiralata are putine ferestre. Sau: „nu cred ca vreodata o sa apartin aici”. Sau: „sosetele negre cu rombi. Sau: „povestea lui Lucas este mai interesant decat a mea”.Şi o ţine tot aşa…
– Mda, drăguţ, comentează sec tanti Tina. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng.
– Eu nu ştiu dacă s-o fericesc au ba pe autoarea catastrofei cu un mesaj de genul: „Şterge repejor mizeria asta şi roagă-te la toţi sfinţii să n-o fi citit deja prea multă lume!”, specifică Matilda. Şi abia acum urmează întrebarea pentru voi: credeţi că ea ar vedea în asta un sfat prietenesc?

luni, 12 decembrie 2011
Anunțuri

4 comentarii

  1. Eu zic sa mai cantaresti raspunsul, si cand zic cantaresti, ma refer fix la cantar 🙂

    Apreciază

  2. Mulţumesc mult pentru sfatul prietenesc! :))

    Apreciază

  3. ba eu zic ca cineva s-a dat mare (in mod gresit) cu meritele lui google.

    Apreciază

    1. Eu zic că Google traduce încă şi mai prost! 😀
      Judecând după dezacorduri, eu am bănuit că tipa e unguroaică din Ardeal – una care nu s-a ostenit să-nveţe corect limba română.

      Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s