Matilda şi sporul

– Am descoperit de ce n-am azi spor la tradus, zice Matilda, în timp ce ne bem cafeaua, de data asta la mine în sufragerie. Mă gândesc la ăia de se cacă o grămadă pe ei până-mi plătesc datoriile, ştii, pentru ce am tradus până acu. Şi aproape că-ncep să-mi placă cucoanele de-şi sacrifică barem două minute ca să-mi adreseze notoriile mulţumiri pentru înţelegere şi ca să mă mintă că-ncearcă să-mi plătească săptămâna viitoare – în comparaţie cu ăilalţi, ca preferă s-o facă pe morţi-n păpuşoi, precum noile reprezentante (adică intrate în această pâine de astă-toamnă) ale celebrei edituri …  şi precum domnul editură-nouă (adică de astă-vară). E drept că ăsta n-are să-mi dea bani decât pe o singură carte, şi că de când trebuia să-mi plătească lichidarea nu s-a scurs decât o singură zi, iar de la scandenţa avansului n-a trecut decât o lună…
– O zi!? mă crucesc eu. Păi ce, în vremurile noastre, o-ntârziere de o zi se mai cheamă întârziere? Te ştiam mai realistă!
– Eh, şi tu, se strâmbă Matilda. De fapt nu asta e problema. Tipul mă enervează fiindcă de la un timp iese foarte greu din muţenia dumisale. În trimit mailuri la trei adrese şi nu primesc răspuns de la nici una. De vreo două ori n-a răspuns nici la telefon, şi nici n-a sunat după aia, deşi nu mă-ndoiesc că şi pe mobilul lui se vede cine l-a cătat când nu era pe fază.
– Şi-acu l-ai sunat? întreb.
– Ei, nu, dragă, îs realistă, cum ziceai, adică-l mai las vreo două zile să văd dacă răspunde la mail. Da ştii de ce mă calcă pe nervi cel mai tare? Fiindcă uite ce-mi scria astă-vară, când abia începuserăm colaborarea şi mă plângeam io de rău-platnici:

„Nu vor fi probleme cu banii.
Eu cred ca o editura are ca principala arma ’traducatorul’. Nu boul de la marketing care arunca cu cu reduceri in tot cartierul.
Un traducator bun iti da o carte buna si ai cu ce sa incepi o afacere.
Si daca iti strici relatiile cu traducatorii poti sa inchizi pravalia si sa te duci la pescuit.”

– Păi poate-o fi plecat la pescuit! râde Letiţia, care se face că se uită la televizor, dar trage ca de obicei cu urechea – sau, mai corect spus, e numai urechi! Sau dă numai cu băţu-n baltă!
– Păi să ştii că m-am gândit şi io la asta, rânjeşte Matilda, înmuind un biscuit în cafea. După care schimbă vorba: Iar a doua chestiune care-mi alungă sporul e postul de miercuri şi vineri. Am obiceiul ăsta de mai bine de douăş’ de ani, de când începusem să mă-ndop cu carne ca nehalita şi să mă-ngraş ca nesimţita! Şi cum am trecut la două zile de post pe săptămână mi-am revenit la normal! Da uite, beleaua e că-n zilele astea aş hali şi habar n-am ce, că ştiţi că nu-mi plac legumele şi fructele. De azi-dimineaţă o ţin numai cu biscuiţi, covrigi şi ciocolată amăruie. Afurisita de Tăntăloaică n-a gătit decât nişte ghiveci – o mâncare pe care-o detest – şi oarece
fasole pentru la prânz. Deşi o tânără pensionară ca ea ar avea timp pentru o plăcintă cu mere!
– Mă duc eu să-ţi cumpăr ceva de la Fornetti, zice Letiţia. Dacă-mi convine comisionul – că uite ce fleşcăraie e pe stradă!
– Pfui, nu-ţi e ruşine să jumuleşti în halul ăsta o traducătoare neplătită?! se zborşeşte Matilda – dar se caută în buzunarul blugilor „de tăvăleală”, unde are întotdeauna ceva bani pentru fetele mele (chiar dacă uneori face rost de ei „împrumutându-i” de termen nelimitat de la mine!).

miercuri, 22 februarie 2012
Anunțuri

4 comentarii

  1. Matilda ar trebui să ştie că atunci când e să primeşti bani întârzierile sunt normale, iar când trebuie să dai bani, trebuie să-i dai pe loc!
    Îi recomand să facă o baclava, că e de post. Foile de plăcintă se cumpără din comerţ, nuca o sparge şi o alege consortul 🙂 şi prăjitura e gata cât ai clipi. Şi aşa are energie să traducă pentru editurile care vor de pomană…

    Apreciază

  2. Matilda ştie cum e cu primitul banilor, dar asta nu-nseamnă că-i şi place! Aşa că-şi varsă of-ul de câte ori poate.
    Şi-ţi mulţumeşte pentru ideea cu baclavaua 🙂

    Apreciază

  3. Matilda a primit între timp şi răspunsuri de la cei de care s-a grăbit să se plângă. Răspunsurile standard, cu mulţumiri pentru înţelegere şi făgăduieli de plată. Dar i s-a răspuns! 😛

    Apreciază

  4. […] cel bun, primesc ratele fără milogeala de la RAO. Belele sunt acum altele. Două!… Cred că v-am mai povestit despre băiatul bun care zicea la început că, vai, el niciodată n-o să… pen’că […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s