Duzina de cuvinte – Vraja de întoarcere acasă

Deoarece am primit o invitaţie specială, intru în camera mezinei mele, care mai nou îşi spune Letiwitch, de la Letiţia vrăjitoarea, pentru simplu fapt, zice ea, că această chestie englezească sună infinit mai bine decât o combinaţie neaoşă, de genul Letitoarea – sau Letoarea! Intru şi văd pe podea două găleţi, una goală şi una plină, iar pe masă două clepsidre minuscule, al căror conţinut, grăunţe de nisip captive între paranteze de sticlă, stă grămadă în bolurile de la bază.
În prima clipă mă întreb, ireal de calmă, de unde le are, şi cât a dat pe ele, şi de unde are banii pe care i-a dat ele – căci îmi permit să sper că nu le-a plătit în natură, cu n rostogoliri în aşternuturile vreunui puştan de bani gata; şi zic „puştan” cu speranţa că n-are peste cincizeci de ani!
Dar întrebarea e înlocuită de alte nedumeriri când o văd aşezând câteva piese pe tabla de şah dintre clepsidre, în timp ce mormăie, pe tonul unui de descântec:
– Regina albă la a8, regele negru la h2, cal negru la g1, nebuni negri la d4 şi e5, nebuni albi la a6 şi g4…

– Ce soi de… vrajă ai mai inventat? o întreb, nerăbdătoare să aflu ce s-a petrecut recent în capul care fereşte gâtul ei de ploaie.
– E vraja de întoarcere acasă, îmi explică fiică-mea, cu o morgă savantă; creează o legătură invizibilă între regele rătăcitor şi regina sedentară, o legătură invizibilă şi irezistibilă, care-l aduce pe el la ea cu viteza unui avion supersonic!
– Nu zău! exclam, privind-o pieziş. Şi cum se-ntâmplă minunea?
– Foarte simplu, se grăbeşte ea să-mi explice, punându-mi sub nas şi un ciob de sticlă aproximativ în formă de inimă, murdar de praf. Mai întâi întorci clepsidrele şi, când începe să se scurgă nisipul, scrii în praful de pe geam, cu degetul, numele lui Matei, dai un autograf dedesubt, pui geamul în găleata goală, torni peste el apa din cealaltă găleată, apoi de duci la tabla de şah şi muţi calul, în L, aşa cum se mută, până când iei cu el regele şi apoi regina, dar fără să dai peste nebuni. După care îi pui pe toţi trei – cal, rege şi regină – în găleata cu apă. Şi, dacă-ţi reuşeşte figura înainte de a se scurge tot nisipul din clepsidre, vraja e garantată! Zău aşa, adaugă, când o privesc chiorâş, Matilda a făcut chestia asta ieri dimineaţă şi Marius al ei a venit la masa de prânz!
– Păi sigur c-a venit, râd eu, că doar îl invitase c-o seară înainte!
– Şi ce dacă îl invitase? se zborşeşte ea, revoltată. Ce, nu s-a mai întâmplat şi-n alte dăţi să facă din senin o criză de lumbago?
Nu pot să nu recunosc că de data asta are dreptate, aşa cum n-am putut să nu observ că şi de data asta a spus Matei, nu tata. Şi râd iar, mânzeşte.
– Ei, mă întreabă Letiwitch a mea, cu voce dulce, ce zici? Încerci şi tu?
– Încerc, mă trezesc răspunzând, apoi întorc clepsidrele, întrebându-mă dacă nu cumva şi eu am cap tot ca să nu-mi plouă-n gât!

sâmbătă, 24 martie 2012

 

Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai făcut vrăji psi şi toţi jucăuşii de sâmbătă înscrişi în tabelul ei.