Duzina de cuvinte – Fiecare cu ce-l doare

Letiţia a „prins” o altă foaie cu însemnările Matildei (a se vedea aici procedeul):

Îmi creşte inima, îmbătată de o mulţumire deplină, dacă nu chiar de triumf, ori de câte ori îmi place mie cum sună traducerile mele. Şi, cu toate că, în felul meu, mă străduiesc să evit căderea în acel păcat numit trufie, nu primesc cu indiferenţă laudele altora.
Dar, oricât de mult mi-ar plăcea să traduc, o fac – totdeauna– numai şi numai pentru bani. Traducerea în sine nu e un obiectiv, pentru că reprezintă o activitate prea migăloasă – rescrii, literă cu literă, tomuri întregi, având pe deasupra grijă şi să nu pierzi sensul originalului, şi să sune bine; n-aş fi în stare s-o duc până la capăt dacă n-aş ştii că voi primi o recompensă (materială – pentru că, vrem nu vrem, oricât de arcuit prin înălţimi i-ar fi traseul, totul trece prin stomac). Însă s-ar părea că o serie de editori nu s-au prins de chestia asta, şi trebuie să le-o tot repet, cheltuindu-mi timpul ca să le cer să mă mai şi plătească.
Măcar acum, de 8 martie, s-ar fi putut gândi să-mi trimită şi mie câte ceva, ca să nu mă mai simt ca o corabie eşuată în deşert! 

* * *

Vreţi să ştiţi cine s-a mai jucat azi cu aceeaşi duzină de cuvinte? Mergeţi la psi şi veţi afla!

Etichete: 8 martie, recompense