– În faţa indiferenţei trebuie să ne ploconim, să-i sărutăm mâinile…
– … şi poimâinile 😀 (vorba miştocarilor în tinereţea mea).
– Ba chiar şi răspoimâinile! Fiindcă, dacă n-am trata absolut nimic cu indiferenţă, dacă am pune la inimă tot ce vedem şi tot ce auzim, am înnebuni! Asta e partea ei bună, e indiferenţa milostivă!
– Mda, de-aia se zice că nimic nu-i alb sau negru, totul e gri… 😉 Prin urmare, partea rea se numeşte…
– … indiferenţa necruţătoare. Dar şi în faţa ei trebuie să ploconim, fiindcă „indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Tot ce atinge, devine fără sens. Dragostea şi ura n-au nici o şansă împotriva ei. Lasă frâu liber neglijenţei, decăderii şi nedreptăţii monstruoase. Ea nu acţionează, ea permite. De aceea are atât de multă putere.” (Aşa zice Joan D. Vinge într-un roman SF numit Crăiasa Zăpezii – The Snow Queen – şi zău că-i dau dreptate!)
* * *
Dacă vreţi să ştiţi de fac/zic alţii în faţa indiferenţei, mergeţi la psi – şi nu trataţi cu indiferenţă tabelul din final.
indiferenţa milostivă? 😆
adevărul este că da, coană matildă, tot ce atinge indiferenţa devine… nimic. fum.
ApreciazăApreciază
Coana Matilda zice că da, are şi partea ei milostivă: altminteri am plânge pentru toată durerea lumii şi ne-am pierde minţile… Suferim şi ne bucurăm cu adevărat numai pentru cei apropiaţii nouă şi, poate, pentru cei pe care-i admirăm într-un fel sau altul. Între noi şi suferinţele şi bucuriile celorlalţi e un zid de indiferenţă. Altfel n-am putea trăi.
ApreciazăApreciază
iar plecările noastre de lângă ceilalţi sunt tivite cu indiferenţă, căci altfel nu am putea pleca.
ApreciazăApreciază
Da, aşa e…
ApreciazăApreciază
Nu ma asteptam la abordarea asta, indiferenta cea milostiva…
ApreciazăApreciază
Matildei îi place de obicei să privească şi reversul medaliei 🙂
ApreciazăApreciază
[…] Au mai scris psi, dordefemeie, micilemizerii, […]
ApreciazăApreciază
Indiferența milostivă este, de fapt, detașarea…
ApreciazăApreciază
Poate greşesc, dar cred că e mai mult decât detaşare, pentru că, dacă te detaşezi, înseamnă că mai întâi ţi-a păsat de ceva…
ApreciazăApreciază
Hmmm…am primit, am oferit! In ambele situatii nu m-am simtit bine.
ApreciazăApreciază
Te înţeleg…
ApreciazăApreciază
[…] Mariana […]
ApreciazăApreciază
Indiferenta este o forta in univers. Asda cum spui. Dar e o forta a raului. Distructiva. Indiferenta omoara sufletul, il face sa stea pitit ca un pui fricos intr-o gaoace.
ApreciazăApreciază
Da, e forţă a răului. Când e în exces. Dar, fără o diză de indiferenţă, viaţa ar fi un adevărat calvar. Ca apa: când e prea multă ne îneacă, dar murim şi dacă ne lipseşte cu desăvârşire.
ApreciazăApreciază
Ahaaaa, carevasăzică un fel de turn de fildeș. Uneori e cel mai bun lucru. Uneori.
ApreciazăApreciază
Suntem, mai mult sau mai puţin, în turnurile noastre de fildeş… Îi pasă cuiva de toţi oamenii care mor, în fiecare clipă? De toţi copiii care plâng? Etc, şamd…
ApreciazăApreciază
Nu!
Corectă concluzie.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
[…] Mariana […]
ApreciazăApreciază
Da, adevărat. Indiferența e și un scut pe care îl purtăm adesea pentru a nu mai fi răniți… sau, eu cel puțin așa fac.
ApreciazăApreciază
Şi eu 🙂
ApreciazăApreciază