Matilda, fotoliul directorial şi cursul intensiv

Motanul Mitrea doarme încovrigat pe canapea. Matilda doarme pe scaun, în faţa laptop-ului, cu capul uşor lăsat pe-o parte şi sprijinit de peretele din spatele ei. Vreau s-o fotografiez, dar mă simte şi se trezeşte c-o tresărire.
– Na, că nu ţi-a mers nici de data asta! exclamă cu satisfacţie, cu ochii la poziţia încriminatoare a mobilului din mâna mea şi cu un zâmbet întins către urechi. Ce vrei, adaugă, n-am non stop chef de tradus – şi vremea asta te trage la somn…
Tanti Tina – Tăntăloaica în versiunea Matildei –, care împleteşte un pulover pentru Letiţia cuibărită în fotoliul de lângă fereastră, se grăbeşte să se-amestece-n vorbă:
– Vremea n-are nicio legătură, dragă, tu cucăi oricum în fiecare zi pe sărăcia aia de scaun! Măcar ia-ţi unu’ mai confortabil, zgârcioabo!
Matilda îi dă cu tifla.
– Îmi iau, babo! Chiar mâine mă duc să-l cumpăr, îmi iau un fotoliu de director. În ultimul an de serviciu, am stat în scaunul idiotului ăluia de Buboiu, m-a chemat să-i scot la imprimantă vreo două duzini de desene din AutoCAD, că el nici măcar de asta nu era în stare! Şi am rămas cu scaunul în cap…
În cap, da, bombăne tanti Tina, că scaun la cap n-ai avut niciodată!
– … m-am tot gândit ce bine aş moţăi io într-unul d-ăla, continuă Matilda, prefăcându-se că n-a auzit-o. Am studiat preţurile şi modelele pe net, şi, până una-alta, mi-am trântit o poză pe desktop.
Mă apropii şi mă holbez la fotografie.

– Ăsta-i modelul pe care l-ai ales? întreb.
– Ei, dragă, nu, mă hotărăsc mâine, la faţa locului, că una e să vezi poze şi alta să vezi cum se stă pe obiectul real, nu?
Chicoteşte – timp în care mi-o imaginez tolănindu-se pe îndelete pe toate scaunele din toate magazinele din oraş -, se strâmbă pe rând la mine şi la Tăntăloaică şi schimbă vorba.
– Ei, da dacă tot ai venit încoace, am ceva pentru fetele tale, pentru amândouă – cică vor să-mi ajute la tradus, dacă le şcolesc mai întâi. Aşa că le-am pregătit un curs intensiv, câte-un exemplar pentru fiecare.
Deschide sertarul biroului, scoate două foi de hârtie cu câteva rânduri tipărite pe o singură parte şi mi le întinde. Le privesc nedumerită.
– Asta e lecţia introductivă?
Ea mă scrutează cu aceeaşi nedumerire.
– Poftim? Ce lecţie introductivă, dragă, e tot cursu’! Nu ţi-am spus că e intensiv?!
Tanti Tina izbucneşte în râs, iar eu mă mulţumesc să citesc, curioasă, rândurile care nu acoperă nici măcar o jumătate de pagină:

Curs intensiv pentru traducători

Găseşte înţelesul exact al frazei, cu toate conotaţiile sale. Redă-l cât mai exact în limba ta, exprimându-te corect şi, mai presus de toate, firesc. Gândeşte-l în limba ta, limba în care traduci.

Nu te speria dacă citeşti o frază şi nu-nţelegi [aproape] nimic. Există dicţionare.

Când un cuvânt nu se potriveşte în context, înseamnă că mai are un sens care îţi scapă. Până la urmă dai de el într-un dicţionar, chiar dacă trebuie să te uiţi în vreo cinci pentru asta!

Nu pune le pune întrebări altora decât după ce-ai ajuns la disperare. De cel mai multe ori piezi mai mult timp întrebând decât căutând soluţia pe cont propriu. Există Internet, există Google. Iar Nevoia e cel mai bun profesor.

Nu preda traducerea fără s-o reciteşti.

Restul e o înşiruire de amănunte. Te lămureşti după ce te loveşti cu capul de ele.

Succes şi spor!

Anunțuri

7 comentarii

  1. Daca nu am scaun la cap, ma multumesc si eu cu unul sub fund. Trebuie doar sa ma grabesc, sa nu il cumpere Matilda tocmai pe cel care imi place.
    Zici ca poti ajunge traducator de succes doar urmand instructiunile alea simple? :)))))
    Inca nu ti-am spus cat imi este de draga Matilda… Poarta numele bunicii mele…

    Apreciază

    1. Matilda e un nume care-mi place mult, n-aş putea spune exact de ce 🙂
      Cât despre instrucţiunile simple – Matilda s-a apucat de tradus fără să fi primit nicio instrucţiune; şi a reuşit să traducă (sub pseudonim :P)tot ce se vede aici.

      Apreciază

  2. Foarte savuroasa poveste!
    🙂 iar cursul intensiv… e de milioane, 🙂 cu atat mai tare cu cat e plin de adevar practic!

    Apreciază

    1. Cursul e opera Matildei, care traduce fără să fi făcut cursuri 🙂

      Apreciază

  3. Chiar ma intrebam cum fac traducatorii caci tocmai ce citesc „Dimineata pierduta ” a Gabrielei Adamesteanu care a fost tradusa si in franceza si in italiana si chiar nu pot crede ca o fraza ca cea care urmeaza poate fi tradusa pastrandu-si sensul si nuanta originara : „sa-si puie dintii”, „altminteri ma vede oamenii si zice” , .. si inca cate si mai cate …

    Apreciază

    1. Ei, nu se spune degeaba „traduttore traditore”… Oricât de mult ţi-ai da silinţa, anumite „fineţuri” care se pierd, într-o mai mică sau mai mare măsură. Dar, dacă te străduieşti, în marea majoritate a cazurilor poţi găsi ceva echivalent, care să sugereze acelaşi lucru, sau să creeze aceeaşi senzaţie.

      Apreciază

  4. […] gata, de bucătăreală m-am plictisit, traductăreala e mai […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s