De unde vin norii, de unde seninul… sau Întrebare & Răspunsuri

Întrebarea:

De unde vin norii, de unde seninul?

Răspunsurile:

1. Baba Gaga:

Totul vine de la Dumnezeu, maică. Terminaţi cu prostiile.

2. Tanti Tina:

Habar n-am şi puţin îmi pasă. Mie mi se-nnorează fruntea când văd harababura din această casă şi mi se-nseninează ochii când înţeleg că viaţa e oricum frumoasă.

3. Mariana (eu):

Norii vin din senin. Seninul vine de dincolo de nori.

Norii ăştia au venit de aici, plictiseala i-a pus pe verso. Seninul e dincolo de ei.

3. Daniela:

Nu ştiţi de unde vin norii? Puneţi mâna şi citiţi despre circuitul apei în natură.
Seninul e caracteristica minţii prostului şi vine din neştiinţă (bietul om nu ştie ce este norii şi ce vrea ei 😛 ).

4. Letiţia:

Zice-se că la Gorj te duci şi vii, dar dorului capăt nu-i ştii.
Noi ne-am întâlnit la un capăt de dor, căpătuindu-ne. Ne-am umplut de dragoste şi am plecat cu sufletele doldora. Am vrut să plecăm, dar n-am putut pleca. Aveam inima grea de fiinţa ta, îmi simţeam fiinţa în inima ta. Ceva ne atrăgea, gravitam unul în jurul altuia. Nu ne puteam rupe de cerul nostru senin. Şi-am vrut nori. Să vină norii! De unde vin?  Au venit când am vrut, amândoi, cumva, altceva. Eu hăis, tu cea. Eu cea care plângea. Din ochii mei înnoraţi ploua. Uda capătul dorului, sub umbra norului. Era ud, frig, nămol de suflet golit, prea gol. Agoniseala se ducea pe sâmbetei, sărăceai şi tu, fără să vrei. Nu voiai să pleci, dar la ce să rămâi? Îţi lipsea seninul dintâi. Să vină seninul! Ai chemat, la capăt de dor, în suflet de muritor, seninul nemuritor. Să vină seninul! L-am vrut şi eu, în golul din sufletul meu! Să vină! De unde vine seninul? A venit când s-a uscat veninul, praf şi pulbere-n vânt, gonit de-un cuvânt, de-un strigăt, de-un vis, punte peste abis, către un capăt de dor, muritor sub nori. De unde vin norii, de unde? Dar seninul? De unde? Din care unde lungi, din ce vibraţii de suflet la capăt de dor, sătul de umbra de nor?

5. Motanul Mitrea:

Norii sunt şoarecii văzduhului. Ies din borta lor, de sub orizont. Seninul e cerul gurii Marii Pisici Cosmice. E tot timpul deschisă deasupra lor şi uneori îi înghite.

7. Matilda:

O legendă veche din Matildland spune că-n nori se-adună jalea lumii. Scăpate din închisoarea trupurilor, spiritele lacrimilor urcă spre înaltul văzduhului. Dar zeii nu le vor printre ei. Aşa că spiritele păzitoare au grijă să nu se mânie prea tare stăpânii cerului şi adună lacrimile în burdufuri mari, numite nori. Norii sunt uneori pe placul zeilor, fiindcă-i feresc de ochii muritorilor; dar alteori îi înfurie, fiindcă-i ascund pe muritori de ochii lor, aşa c-aruncă în burdufuri cu fulgere care le sparg, şi spiritele lacrimilor, speriate, coboară în ploaie către adăpostul trupurilor omeneşti. Când toate burdufurile sunt praf şi pulbere şi toate spiritele lacrimilor ajung în ascunzişuri, spiritele păzitoare aştern între zei şi oamenii seninul, pânza păcii, transparentă pentru ochii nemuritori şi doar translucidă pentru cei muritori. Şi pânza asta rămâne nepătată până când se plictisesc demonii de foc ai pământului de întinderea rece a albastrului ei şi umplu din nou de jale sufletele muritorilor.

8. Alte răspunsuri:

Clic aici, apoi clic pe tot ce găsiţi în ultimul tabel.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Ce de raspunsuri pe aici!
    M-a atins bine de tot ideea Marianei, probabil din cauza starii pe care o am, dar vreau sa stii ca mi-au placut toate. 🙂 Intr-o alta zi poate ca voi alege raspunsul Matildei… 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. La început a fost numai ideea mea – a Marianei; voiam s-o scriu pe un alt blog; două rânduri, şi cu asta basta. 🙂
      Pe urmă s-au înfiripat şi alte idei, aşa că le-am adus aici, unde li se pot împărţi mai multor personaje. 😀

      Apreciază

  2. Marianaaaa! Ce mi-ai făcut! Scrisesem cuminte încă de sâmbătă. Pe urmă m-a pus păcatul de-am citit ce-a spus cenaclul literar prezent pe blogul tău. N-am mai publicat ieri. Am venit frumuşel de la serviciu şi-am adăugit poezia, ca să încap în tabel un pic mai ţanţoşă, nu amărâtă şi cu capul plecat. Săru’ mâna! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😆

      Ei, Carmen, în tabelele noastre tu eşti întotdeauna ţanţoşă, nicidecum amărâtă şi cu capul plecat.
      Eşti poeta noastră numărul unu! Sincer!
      Dar, fireşte, dacă uneori te străduieşti să te depăşeşti pe tine însăţi, noi nu ne supărăm, fiindcă n-avem decât de câştigat! 🙂

      Apreciază

  3. […] frecventat de public, deşi m-am ostenit să-i fac şi pagină de facebook. Iată un exemplu, şi altul, şi încă unul. Clic pe linkuri, dacă sunteţi destul de curioşi ca să nu vă fie lene! […]

    Apreciază

  4. Aici aș fi vrut să las mult mai multe aprecieri!!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulţumesc. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. […] credeam că pot să scriu orice, incluzând orice duzină de cuvinte. Îmi veneau idei peste idei, cădeau peste mine ca o avalanşă înfuriată, inspiraţia era magica mea licoare de […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s