Cântec de mahala (1)

Ploaie în siaj de vânt –
Sarabandă pe pământ,
Cu stropi grei, de sol izbiţi,
Sau pe-o streaşină opriţi,
Într-un sul de apă dulce,
Ca, socot, să-mi lunece,
Peste ăst şal de pe cap,
Din stative abia scăpat.
L-am ţesut, în loc de scoarţe,
Când umblai tu după fleoarţe,
Ba în dreapta, ba în stânga,
Cum îţi cerea mătărânga,
Că-i amorul mai sărat,
Când ai o străină-n pat;
Vi se-ncing cărnurile,
Da-s scovergi sufletele,
Răsucite şi uscate,
În cuptor de iad uitate.

Explicaţie: V-am spus că am un soţ rătăcitor, nu? Da’ poate n-aţi fost pe fază, sau aţi uitat. Oricum, când nu mă răzbun altfel, îi dedic astfel de cântece de mahala, ferindu-le de ochii muieretului miştocar cu care-mi împart casa (vezi lista personajelor din coloana din dreapta) – ceea ce nu mă împiedică să le trec totuşi în tabelul lui Eddie.

Anunțuri

7 comentarii

  1. Te-ai asigurat ca domnul Motan Griska nu citeste poezia? Cine stie ce idee ii vine auzind ca altii se lasa condusi de mătărângă… :))) Afland de la Eddie ca e perioada cand animalele evadeaza, incerc sa ma asigur ca sunt toate geamurile inchise. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Grişka n-are cum să evadeze 🙂

      Dar în povestea asta îl avem pe imaginarul motan negru Mitrea, care e liber – aici avem curte 😀

      Apreciază

      1. Eh, niciodata sa nu spui niciodata. Nu pot uita cum a evadat Miti a noastra prin deschizatura mica de la geam, fara sa fi citit poezii… :))) :p

        Apreciază

        1. 😆
          Avem plase (de sârmă, cu cadrul prins gospodăreşte, cu şuruburi şi piulite) la toate geamurile, în afară de unul sigur, care oricum e blocat de două ghivece cu flori şi pe care nu-l deschidem decât când îl spălăm (cu uşa camerei închisă, ca să nu intre Grişka).
          Sigur, Doamne fereşte de întâmplări neprevăzute, dar riscurile sunt minime.

          Apreciază

          1. Da, stiu de plase si chiar te invidiez. Baietii mei l-au luat pe „NU” in brate si gata. Ma chinui cu geamuri intredeschise, cu pisici gonite din camera cand vreau sa aerisesc, cu teama ca intr-o zi se va intampla…

            Apreciază

          2. Noi am dublat pur şi simplu plasa de la termopane cu una de sârmă şi am blocat cadrul cu şuruburi ca să nu se deschidă la o simplă împingere, fiindcă Grişka e voinic. 🙂
            O plasă de plastic ne-a rupt când era mic, la vreo lună după ce l-am adoptat – noroc că era între sufragerie şi balcon (pe vemea aia n-aveam balconul închis cu termopane – existau goluri prin care puteau intra ţânţari).

            Apreciază

  2. […] sau nu) de cocoş. Şi nici nu ştiu s-o fac. 😛 Dar îmi place să scriu, într-un fel sau altul, despre lucruri pe care doar mi le imaginez. […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s