Elucubraţie

– pentru episodul 43 (sezonul 2) din jocul cuvintelor

• de la Matilda:

Parfumul ploii e galben, ca un fâlfâit al spaimei în ceas târziu, când somnul nu se lipeşte de gene şi de răsărit te despart eoni, şi toate gândurile ţi-au scăpat din clişeu, şi-ţi zboară mintea la o barcă pe care trebuie s-o faci albie (de rufe, de porci, de nebun), la un nor pe bicicletă, la un porumbel cu plete, la… la sol mi re, mireasa unde e? La Mi re la? Parfumul ploii cânta… fiecare strop dansa…

---

• de la mine:

– De ce fugi de mine? a şoptit Noaptea, în repetatul ceas al vremelnicei lor întâlniri.
Cuvintele au fâlfâit gene de dor furişat printr-un nor galben-auriu, ca o încâlceală de plete, legănând pe o învolburare leneşă a undelor din nesmintita albie a timpului barca în care Ziua suferea ca un porumbel legat de-o bicicletă.
– Suntem captive într-un clişeu, a suspinat ea. Iar a răsărit prima stea – şi singurul astru care nu mă ucide e Soarele.

---

• de la tanti Tina:

Hm, vechiul clişeu, toată familia leagă cum poate aceleaşi 12 cuvinte, dar, pe ziua de azi, asta-i tot ce-a răsărit. Fiindcă restul lumii n-a vrut să semene. Daniela a şters-o cu bicicleta, Letiţia a luat barca pneumatică la pachet şi-a plecat cu aşa-numitul „pescar cu plete”, zis şi „băiatu’ cu păr galben”, pe sub nasul lui Mitrea a fâlfâit din aripi un porumbel, şi-a trecut mai bine de-un ceas de când bietul motan îi pândeşte întoarcerea în curtea din dos, pitit după vechitura aia de albie pe care nu se-nvredniceşte nimeni s-o arunce, iar baba Gaga are-o criză poetică de demenţă senilă, stă la geam convinsă c-o să-mpingă un nor în dreptul soarelui cu fluturări de gene.

Etichete: familie