Letiwitch şi fondurile europene

La micul dejun, Daniela trânteşte pe masă un dosar pe care scrie, cu litere de-o şchioapă, înclinate graţios, “proiect fonduri europene”.

— Ce-i asta, maică? întreabă baba Gaga.

— Un vis/hobby de-al stănepoatei tale, Leti. L-am găsit în sertarul ei.

— Nu-i frumos să cotrobăieşti prin sertarele surorii tale când e plecată-n vacanţă, mă strâmb eu.

— Da-i sănătos, mamă, răspunde ea. E bine să ştii ce utopii îi trec prin cap.

— De ce „utopii”? se miră tanti Tina.

— Păi de gestionarea fondurilor europene se ocupă firme specializate. Pentru aşa ceva trebuie să ai cunoştinţe solide de contabilitate, să fii meticulos şi ordonat…

… să ştii să-ţi planifici timpul, să fii în stare să derulezi proiecte de amploare.  Nu-i o activitate de nasul unei bezmetice ca Leti, care stă toată ziua cu nasul în cărţile de tarot şi se crede mare vrăjitoare… Letiwitch, eh? Crede că fondurile europene se obţin prin vreo vrajă? Că-ţi spune Marea Preoteasă, sau Magicianul, sau vreo altă „arcană majoră” (parcă aşa se cheamă alea douăzeci şi două de cărţi mai cu moţ, nu?) ce proiecte să alegi, cum să le abordezi, cum să negociezi pentru fondurile alea? Fata asta e nebună, e o visătoare incurabilă, o zăpăcită…

— Nebună eşti tu, o repede Matilda. Leti e încă în liceu, aşa-zisa ei vrăjitorie e un mod de a scoate bani de la colege credule… În paranteză fie spus, se pricepe să obţină fonduri, nu?

La asta, baba Gaga râde mânzeşte.

— Vorbesc serios, se răsteşte Matilda. E foarte bine că Leti se gândeşte la fonduri europene, că visează să se ocupe de aşa ceva după ce-o să facă o facultate sau poate două, ca să devină expertă în tot ce trebuie.

— Da, cum să nu, râde Daniela. Visează la fonduri europene pentru natură – Lunca Dunării, Delta Dunării…

… munţii, marea, pădurile etc şamd, O să salveze natura, ea, care aruncă hârtii şi alte mizerii numai pe lângă coşurile de gunoi. Acum, cât e în liceu. La facultate va învăţa, fireşte, la ce servesc chestiile alea prinse de stâlpi pe bordură.

Baba Gaga râde din nou.

— Ei, ştii cum se zice, important e să faci ce zice popa, nu ce face popa, se amestecă tanti Tina.

— Eu zic că trebuie să stai de vorbă cu ea, mamă, decretează Daniela, holbându-se la mine cu o mutră sobră.

Păi sigur, îmi spun în sinea mea, oftând. În casa asta, eu sunt aia care trebuie să facă-ntotdeauna ceva. Bine că nu mi se cere să obţin şi fonduri europene!


Dacă nu ştiţi cine sunt personajele şi ce hram poartă, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta.

Anunțuri

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s