– Mi-e dor, zice Matilda, strângând între palme cana cu cafea. Mi-e dor de timp. De timp din belşug pentru jocuri pe care le-aş numi…
Tace câteva clipe, chicoteşte, apoi reia:
– Le-aş numi glosăit, metrit antic, rondelăit… Dar şi pentru jocul cuvintelor îmi găsesc timp din ce în ce mai greu şi particip adesea dând rasol – ca să existe mai mulţi participanţi şi să supravieţuiască până când oi avea eu timp din belşug…
Tace iarăşi preţ de câteva clipe, apoi întreabă:
– Când oi avea eu timp din belşug?
Şi chicoteşte iar, apoi îşi răspunde:
– Poate la pensie, dac-o fi destul de îmbelşugată ca să pot trăi numai din pensie… 😛
Micile Mizerii 
Matildo, esti o camarada adevarata! Contributia ta la existenta Clubului devine vitala!
M-ai facut sa rosesc si nici macar nu stiu cum sa redau semnul acestui imoticon!
Dar iti zic doar si … e destul, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu ar trebui să roşesc, Cita – fiindcă o fac dintr-un interes pur personal: vreau să am cât mai mult timp la dispoziţie o jucărie care-mi place. 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-am propus sa nu ma mai gandesc la timp. Am constatat ca ma bruiaza. Nu e usor, dar incep sa ma obisnuiesc cu abordarea. Altfel, intru in panica… 🙂
Un weekend excelent sa ai!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am încercat şi eu să nu mă mai gândesc la timp, şi am intrat în panică imediat ce au apărut rezultatele! 😆
O duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază