Categorie Letiţia

Baba Gaga vrea să vadă Parisul

— Tăntăloaica are-un vis: bilete avion Bucureşti Paris, dus-întors şi bis! declamă Matilda, cu patos. — Sună din coadă, tanti, îi spune Letiţia, deşi era mai meseriaş să coincidă ultimele trei litere, nu doar ultimele două. Din partea ta aveam pretenţii. Şi nu m-aşteptam să mănânci prepoziţii. Asta a fost gustoasă? — Care, maică? întreabă Matilda, cu nedumerire prefăcută. — […]

Flori şi zăbrele

– de la Letiwitch pentru miercurea fără cuvinte

Letiwitch şi fondurile europene

La micul dejun, Daniela trânteşte pe masă un dosar pe care scrie, cu litere de-o şchioapă, înclinate graţios, “proiect fonduri europene”. — Ce-i asta, maică? întreabă baba Gaga. — Un vis/hobby de-al stănepoatei tale, Leti. L-am găsit în sertarul ei. — Nu-i frumos să cotrobăieşti prin sertarele surorii tale când e plecată-n vacanţă, mă strâmb eu. […]

Despre rapiţa răpită

Eu: Ce-aţi scrie voi despre parfumul florilor de rapiţă? Baba Gaga: Nu e rapiţă, maică. E răpită. Daniela: Pe mama n-o mai răpeşte nimeni. E deja prea bătrână. Tanti Tina: Poate-o ia s-o pună-n ciorbă, să iasă zeama gustoasă… Daniela: Nţ! De la o vreme e cam acră! Letiţia (în acelaşi timp cu Daniela): Din […]

De unde vin norii, de unde seninul… sau Întrebare & Răspunsuri

Întrebarea: De unde vin norii, de unde seninul? Răspunsurile: 1. Baba Gaga: Totul vine de la Dumnezeu, maică. Terminaţi cu prostiile. 2. Tanti Tina: Habar n-am şi puţin îmi pasă. Mie mi se-nnorează fruntea când văd harababura din această casă şi mi se-nseninează ochii când înţeleg că viaţa e oricum frumoasă. 3. Mariana (eu): Norii vin […]

Amurgul tăcerilor

Cu nu prea mult timp în urmă, ne-am jucat de-a duzina de cuvinte în familie. Iar azi ne-am jucat de-a psi-luneala – adică am scris fiecare câte ceva despre „amurgul tăcerilor”, după cum urmează:   Baba Gaga: Amurgul, toantelor, sunt eu. Şi, cât mai sunt pe pământ, nu mă feresc de cuvânt. O să tac în mormânt. […]

Întrebare, răspunsuri şi concluzie – psi-luneală după imagine

Patria mea e un loc în care copii plâng, fără viitor. Patria mea e un loc în care politicienii râd, furând de zor. Patriotismul meu e dorinţa de fugă într-o lume mai puţin zăludă. Prietenii mei care spun altceva mănâncă_căcat cu lingura, (lor le dedic cacofonia!) şi, după un ospăţ îmbelşugat, constată că şi-au îngurgitat […]

Na belea!

– Mamă, zice Letiţia, ştii ce vreau să-mi cumperi de ziua mea? – ?! Asta a fost răspunsul meu, citit pe faţa mea personală. – O lenjerie de pat roşie, ca aia de pe blogul motanului Grişka, din comentarii. – Roşie, mamă? De ce tocmai roşie? Şi de ce una atât de…. Ei, e destul […]

Duzină de cuvinte în familie

Azi ne-am jucat de-a duzina de cuvinte în familie. Adică am scris fiecare câte un text care conţine aceleaşi douăsprezece cuvinte, după cum urmează: Baba Gaga: Vreau să mor pentru patrie, maică. De bătrâneţe. Fără tristeţe, cu gândurile creţe, dar semeţe. După îndelungul marş triumfal al unei vieţii mângâietoare de orgoliu, vreau să mor în […]

Duzina de cuvinte: „Cu răbdarea treci marea”

– Dau de băut, zice Matilda. Trimite copilul – adică pe Leti  –  să ia nişte bere. Spune-i că e cu folos, primeşte comision! – Cu ce ocazie? o întreb, nedumerită. – Cred că i s-a aprins o scânteie la mansarda creaţională, îşi dă cu părerea tanti Tina, făcând cu ochiul. Vreau să zic că […]