Categorie Letiţia

Cartea unui om obişnuit

Baba Gaga (într-o clipă de lipsă de senilitate): Cartea unui om obişnuit e viaţa lui, inspirată de îngerii şi demonii călăuzitori, scrisă de liberul arbitru personal şi corectată de hazard. Dacă omul iese cumva, cât de cât, din anonimat, fragmente din ea ajung, cenzurate de cine vrei şi de cine nu vrei, sub ochii altor oameni. […]

Baba Gaga vrea să vadă Parisul

— Tăntăloaica are-un vis: bilete avion Bucureşti Paris, dus-întors şi bis! declamă Matilda, cu patos. — Sună din coadă, tanti, îi spune Letiţia, deşi era mai meseriaş să coincidă ultimele trei litere, nu doar ultimele două. Din partea ta aveam pretenţii. Şi nu m-aşteptam să mănânci prepoziţii. Asta a fost gustoasă? — Care, maică? întreabă Matilda, cu nedumerire prefăcută. — […]

Flori şi zăbrele

– de la Letiwitch pentru miercurea fără cuvinte

Letiwitch şi fondurile europene

La micul dejun, Daniela trânteşte pe masă un dosar pe care scrie, cu litere de-o şchioapă, înclinate graţios, “proiect fonduri europene”. — Ce-i asta, maică? întreabă baba Gaga. — Un vis/hobby de-al stănepoatei tale, Leti. L-am găsit în sertarul ei. — Nu-i frumos să cotrobăieşti prin sertarele surorii tale când e plecată-n vacanţă, mă strâmb eu. […]

Despre rapiţa răpită

Eu: Ce-aţi scrie voi despre parfumul florilor de rapiţă? Baba Gaga: Nu e rapiţă, maică. E răpită. Daniela: Pe mama n-o mai răpeşte nimeni. E deja prea bătrână. Tanti Tina: Poate-o ia s-o pună-n ciorbă, să iasă zeama gustoasă… Daniela: Nţ! De la o vreme e cam acră! Letiţia (în acelaşi timp cu Daniela): Din […]

De unde vin norii, de unde seninul… sau Întrebare & Răspunsuri

Întrebarea: De unde vin norii, de unde seninul? Răspunsurile: 1. Baba Gaga: Totul vine de la Dumnezeu, maică. Terminaţi cu prostiile. 2. Tanti Tina: Habar n-am şi puţin îmi pasă. Mie mi se-nnorează fruntea când văd harababura din această casă şi mi se-nseninează ochii când înţeleg că viaţa e oricum frumoasă. 3. Mariana (eu): Norii vin […]

Amurgul tăcerilor

Cu nu prea mult timp în urmă, ne-am jucat de-a duzina de cuvinte în familie. Iar azi ne-am jucat de-a psi-luneala – adică am scris fiecare câte ceva despre „amurgul tăcerilor”, după cum urmează:   Baba Gaga: Amurgul, toantelor, sunt eu. Şi, cât mai sunt pe pământ, nu mă feresc de cuvânt. O să tac în mormânt. […]

Întrebare, răspunsuri şi concluzie – psi-luneală după imagine

Patria mea e un loc în care copii plâng, fără viitor. Patria mea e un loc în care politicienii râd, furând de zor. Patriotismul meu e dorinţa de fugă într-o lume mai puţin zăludă. Prietenii mei care spun altceva mănâncă_căcat cu lingura, (lor le dedic cacofonia!) şi, după un ospăţ îmbelşugat, constată că şi-au îngurgitat […]

Na belea!

– Mamă, zice Letiţia, ştii ce vreau să-mi cumperi de ziua mea? – ?! Asta a fost răspunsul meu, citit pe faţa mea personală. – O lenjerie de pat roşie, ca aia de pe blogul motanului Grişka, din comentarii. – Roşie, mamă? De ce tocmai roşie? Şi de ce una atât de…. Ei, e destul […]

Duzină de cuvinte în familie

Azi ne-am jucat de-a duzina de cuvinte în familie. Adică am scris fiecare câte un text care conţine aceleaşi douăsprezece cuvinte, după cum urmează: Baba Gaga: Vreau să mor pentru patrie, maică. De bătrâneţe. Fără tristeţe, cu gândurile creţe, dar semeţe. După îndelungul marş triumfal al unei vieţii mângâietoare de orgoliu, vreau să mor în […]