– Blogosfera? Un sat fără câini, în care unii, crezându-se mai deştepţi decât ceilalţi, îşi auto-asumă rolul câinilor, fiind recunoscuţi de mai mulţi sau mai puţini adepţi/prozeliţi. Dar, oricât de mult ar lătra ei, ursul îşi vede liniştit de drum…, zice Matilda, şi soarbe tacticoasă din cafea. După care adaugă: Sper că tu eşti urs!
O privesc lung şi nu-i răspund… fiindcă nu reuşesc să-mi amintesc dacă am auzit vreodată pe cineva lătrându-mă!
miercuri, 3 octombrie 2012
Micile Mizerii 
mi-e tot mai simpatica, Matilda! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc – îi transmit! 🙂
ApreciazăApreciază
Nici măcar schelăcăind?
ApreciazăApreciază
Nici măcar – pesemne pentru simplul motiv că, atâta vreme cât a stat pe weblog şi pe blogspot, blogul meu avea chiar mai puţini cititori decât are acum 😛
ApreciazăApreciază
In apropierea satului, pe dealul din partea dreapta, se afla o tufa cu mure. 🙂
ApreciazăApreciază
Matilda a zis că blogosfera „e un sat”. Ce se găseşte în apropierea satului se află în… alte sfere 😛
Să ne menţinem în limitele modelului propus 🙂
ApreciazăApreciază
[…] Matilda […]
ApreciazăApreciază
Daca doar latra, e destul de usor… Mai greu este cand isi infig si coltii… 😦
ApreciazăApreciază
Adevărul e că nu pricep de unde atâta înverşunare, şi atâta răutate…
Şi pentru ce? Blogosfera e mare, e loc pentru toată lumea şi nimeni nu obligă pe nimeni să citească ce nu-i place.
S-ar zice că libertatea cuvântului nu e pe placul unora… şi, în nemăsuratul lor orgoliu, se cred buni de cenzori…
Dar cred că asemenea muşcături sunt cumplit de dureroase; şi eşti de admirat fiindcă nu le-ai răspuns cu aceeaşi monedă. Eu cred că m-aş fi apucat să-njur ca la uşa cortului – sau mai rău.
ApreciazăApreciază