– Ai înnebunit de tot, femeie? pufneşte tanti Tina, cu ochii la statisticile blogului Matildei. Scrii pentru 9 vizitatori, 9 „like”-uri şi 2 comentarii?! Chiar crezi că merită timpul investit?! Sau poate vrei să mai faci vreo poezie, ca să aibă tânăra generaţie ce plagia? Pune mâna şi tradu, că altfel pe cuvântul meu că tai pacostea aia de cablu de internet!
Articol nou pe renăscutul blog vechi
- Prin filtrul gândirii 30 septembrie 2016
SFÂRŞITUL NEDEFINIT
Comentarii recente
 | Leapșă blogosferică… la Ana are mere |
 | Mariana la Ana are mere |
 | Carmen Pricop la Ana are mere |
 | Matilda la Ana are mere |
| Mariana la Ana are mere |
 | Suzana la Ana are mere |
| Mariana la Ana are mere |
[…] tanti Tina cu o unduire lentă de deget. Uite, vezi, nu mai am doar 9 “like”-uri, cum ziceai tu, la articolul ăla. Au ajuns la fabulosul număr de şaisprezece! Da’ nici măcar nu […]
ApreciazăApreciază
Nu știu de unde, dar de undeva de aici, de pe la tine, am rămas cu ideea că preferi să rămână articolele fără comentarii, că nu ai timp să răspunzi, iar dacă sunt, așa-i frumos… Prin urmare am încercat să nu te „spămuiesc”, să scriu doar când chiar mă arde și nu poci scăpa de mine altfel.
Eu m-am obișnuit să nu aștept nimic după joc, arareori mi se comentează la ce scriu în acest cadru organizat :), deci o fac din plăcerea personală de-a-mi testa abilitățile. Tu n-ai nevoie de-asta, e adevărat.
Nu cred că blogurile tale sunt suficient cunoscute în lumea online, din păcate. Fiind și multe, îți divizezi traficul, e greu să ții un blog, nu știu cum le faci tu față. Asta nu-i o părere de expert, totuși.
Și pentru că m-a ars și n-am putut comenta dincolo, la Replica Matildei… 🙂
ApreciazăApreciază
Ce-am scris acolo nu referea la tine, Irealia, nici la Gând din Cuvânt, nici la lipsa comentariilor.
Mă gândeam la cele două cluburi în care am intrat, clubul psi şi clubul condeielor parfumate – acolo, cu câteva excepţii (excepţiile fiind persoane) – mă simt de la o vreme în plus, n-aş putea să explic exact de ce. Poate că totul e din vina mea, sau poate că sunt doar paranoică, poate că mi se pare, dar senzaţia persistă şi… eh, e mai bine să stau cuminţică, în banca mea, şi să-mi văd de treburile neglijate în ultima vreme din cauza acceselor mele de blogărit.
ApreciazăApreciază
[…] Ţicneală cronică […]
ApreciazăApreciază