Letiţia (triumfătoare, uitându-se pe ecranul laptopului Matildei peste umărul ei): Ana are mere!
Daniela (tresărind şi lăsându-şi jos mobilul pe care scria ceva rânjind): Poftim?!
Letiţia (râzând): Noi nu poftim, dar, dacă pofteşti tu, pune-ţi pofta-n cui! Mama n-are mere!
Matilda (sec): A avut. Doi sâni ca două mere…
Baba Gaga (către tanti Tina, strâmbând din nas şi făcându-şi cruce în acelaşi timp): Tino, când se-mbătară astea?
Matilda şi Letiţia (într-un glas): Noi?!
Tanti Tina (nedumerită, lăsându-şi cartea jos): Ce? Ce e?
Letiţia (arătând spre laptopul Matildei): Ana are mere!
Tanti Tina (către Matilda): Ce scrii acolo, sor-meo?
Matilda: Nu scriu, citez! Ce, nu recunoşti propoziţia care-a făcut abecedarul celebru?
Letiţia: Sau pe care-a făcut-o abecedarul celebră!
Matilda (fluturându-şi mâna a nepăsare): Totuna! (Rânjind): Mai ales că merge şi cu Sarmalele Reci! Tocmai am dat de combinaţie, da’ n-am suportat tot cântecul, începutul şi sfârşitul mi-au fost de-ajuns! Mai mult mi-a plăcut asta. (Întoarce laptopul către tanti Tina.)
Tanti Tina (strâmbându-se): Totuşi, ce-ai băut?
Eu (îndatoritoare, amintindu-mi ce mi-a arătat Matilda pe Facebook, mai alaltăieri, când ne-am savurat cafeaua între patru ochi): Nu e beată. Se documentează. Vrea să scrie despre parfumul merelor.
Baba Gaga (râzând): Ea?! Despre mere?! (Râde în hohote.)
Tanti Tina (mustăcind): Păi da, cred că are nevoie de documentare! N-a călcat în copilărie pe la ţară, n-a rupt în viaţa ei un măr din pom, iar de mâncat… Uneori, adică rareori, când şi-aduce aminte că face bine la sănătate, îngurgitează câte unul pe zi! Altminteri… cel mai bun fruct e friptura la grătar! Nici plăcintele cu mere nu-s bune! Dă o sută pentru una cu brânză!
Daniela: Cel mai bun fruct e zmeura! S-a-ndopat toată vara!
Letiţia (către mine): Mamă, fiică-ta-i obraznică! Ailaltă, nu eu!
Matilda (către Daniela): Şi ce, nu v-am îndopat şi pe voi?!
Eu (râzând): Aud cam multe semne de exclamare!
Daniela (către Letiţia): A-nnebunit mă-ta!
Letiţia (către Daniela): Vezi să nu te-altoiască cu cratima!
Baba Gaga (foarte serioasă): Mere altoite. Au alt parfum. Nu ca alea pădureţe.
Matilda (la fel de serioasă): Am citit despre asta.
Tanti Tina (prefăcându-se scandalizată): Te pomeneşti că te-ai uitat până şi-n vreo carte de bucate!
Matilda (sobră): Eşti anacronică. Există net, există Google. Mai adineauri am căutat „parfum de mere”, aşa, în ghilimele, şi am găsit tot felul de… minunăţii, uite, ca asta:
Daniela (sincer nedumerită): Mere picante?!
Letiţia: Poate picate. Sub sită.
Tanti Tina: Vezi că, vorba competentului domn Goe, sunteţi proaste amândouă? Există (chiar şi pe net-ul Matildei) dulceaţă picantă de mere. Fiindcă are ardei iute! Uite aici!
Matilda (cu o altă fluturare a mâinii): Ce atâta ardei, ce atâta dulceaţă? Eu căutam parfumuri. Şi am găsit când am tastat doar „parfum mere” – fără ghilimele. Am şutit poza din articolul ăsta. Uite, nu e ochioasă sticluţa?
Tanti Tina: Atât de ochioasă, că eşti în stare să te uiţi la ea, fără s-o atingi, până se evaporă parfumul prin dop! Că doar s-a mai întâmplat!
Daniela: Esenţă de măr roşu… „Mere roşii” e titlul unui film, nu?
Matilda: Da, este. (După două clicuri cu mouse-ul): Dacă nu l-ai văzut, îl găseşti aici!
Letiţia (cu un aer ostentativ meditativ): Ce ţi-e şi cu merele astea! Dai de ele peste tot!
Daniela: E câte unul în beregata fiecărui Adam!
Letiţia: Fiindcă Eva l-a luat de prost şi i l-a băgat pe gât!
Daniela: Fiindcă ea a fost proastă – a păcălit-o un şarpe!
Matilda (după alte clicuri): Las’ c-acu’ avem Adami dăştepţi. Au inventat o dietă cu mere, eh, vedeţi?
Tanti Tina (potrivindu-şi mai bine ochelarii pe nas): No, da’ te-oi dăcumentat sărios! Amu’ poate mere să şi scrii oarăce!
Matilda (după alt set de clicuri): Stai, că încă n-om gătat! Ar mai fi ceva:
Daniela: Şi cu asta basta?
Letiţia: Da’ „Prâslea cel voinic şi merele de aur„?
Matilda: Merele de aur nu-s parfumate!
Baba Gaga: Etete! Da’ tu de unde ştii?
Matilda: Apăi uitaşi că banii n-au miros?
Letiţia: N-au miros, da’ cât parfum poţi cumpăra cu-un măr de aur masiv?
Matilda: Nu vreau să cumpăr parfum, vreau să scriu despre parfum!
Tanti Tina (cu o ridicare din umeri): Cumpără-ţi un condei parfumat.
Letiţia: Sau un condeier.
Daniela: Vezi să nu te-ncondeieze pe tine! Şi dup’ aia te dă cu parfum.
Letiţia: Io chiar am condei, ia ascultă-mă!
Toamna asta, prin livadă,
ne-au stat merele grămadă
până ce le-am adunat
şi-n rachiu le-am preschimbat.
Iar licoarea parfumată
ne-a plăcut. Mama e beată!
De-aia tot ce-am îndrugat
e pe blog. Ea a postat,
şi-a luat linkul, frumuşel,
şi – zvârr! – în tabel cu el.
Ce tabel? Ca să aflaţi
daţi un clic mai jos, fârtaţi.
- Am redat această discuţie eu, Mariana, spre a o înscrie în analele Poveştii Parfumate.
- Dacă personajele nu vă sunt cunoscute, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta (pe telefon migrează altundeva, mai jos).
- Locurile de baştină ale imaginilor sunt linkuite în text.
Micile Mizerii 
Savuros!!! :))))
Vai… si imaginea abecedarului…. pur si simplu imi venea sa ma ridic sa merg dupa ghiozdanul meu rosu cu albastru… si sa iau abecedarul sa il rasfoiesc… dar nu mai sunt. Ce pacat :(.
Sa nu ma intristez insa – mi-a placut mult articolul <3!
Cu drag :D!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ţi-a plăcut. 🙂
De fapt, am scris fiindcă mi-am adus aminte de abecedar. 🙂 Că altfel probabil n-aş fi scris nimic – tot ce-am spus despre mere mâncate mai degrabă ca medicament şi parfumuri evaporate prin dop e purul adevăr în ceea ce mă priveşte. 😆
ApreciazăApreciază
Abecedarul, vremuri… Am râs, m-am bucurat să citesc ceva liber și haios, după seriozitatea mea romantică și nostalgia mamei, iubirile și amintirile nostalgice ale tuturor! Da, mere o cură cu slană și mere ș-o pălincă! 😛
Poezia e mortală, le-o citesc alor mei la masă. 😉
Oh, Dr. Vranjes Firenze! Am avut Ambra e Iris…la mine nici eu nu pot fi sigură, atâtea sunt. Ba da, l-am avut. Pe cel prezentat de tine nu-l cunosc, e un ambiental, cred că-ți face casa să miroase a mere dulci, roșii, ceea ce mă face și mai curioasă și chiar aș vrea să dau de el.
Să ai o duminică de vis!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poveştile nostalgice au farmecul lor aparte, dar omul trebuie să mai şi râdă, nu? 🙂 Mă bucur mult că ai râs.
Sper că vei reuşi să dai de urma parfumului ales de mine din pură întâmplare.
Duminică de vis să avem cu toţii!
ApreciazăApreciază
Foarte tare, foarte tare! :))
Este haioasa, zglobie, plina culoare si, evident-parfum postarea ta, mi-a placut grozav de mult!
M-a amuzat teribil Sita Pisoar cu Parfum de Mere Picante :))
Multumesc si pentru Faramita Lambru, pentru atmosfera din povestea ta
Ma bucur ca ai ales sa scrii azi pentru tema aleasa de mine, ai facut-o intr-un mod foarte original
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ţi-a plăcut. 🙂
(Eu caut de obicei partea veselă a lucrurilor, nu sunt în stare să abordez aproape nimic la modul absolut serios. 😀 )
ApreciazăApreciază
Vezi … toata lumea se entuziasmeaza la „Ana are mere”, dar la faptul ca Matilda zice:”A avut. Doi sâni ca două mere…” … nimeni nu zice nimic! Hahahaha…
Mi-a facut placere sa te citesc! Incantata de cunostinta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încântarea e reciprocă. 🙂
ApreciazăApreciază
M-am distrat, si-ti multumesc! 🙂
La fel de „des” mananc si eu mere – da’n placinta-mi plac!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că te-ai distrat (şi că, în privinţa merelor, Matilda nu e unicat! 😆 )
ApreciazăApreciază
Un text inedit si cu multe ramificatii ineteresante! Si cu povesti cu mere! 🙂
Esti tare inventiva iar textul a iesit fain!
Cred ca dupa atatea mere, chiar mi-e dor sa fac o placinta. Sper sa ma tina dorinta, ca sa apuc sa cumpar foi! 🙂 Ca daca nu , nu!
O toamna cu inspiratie si spor! Pupici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ţi-a plăcut. 🙂
Poftă bună la plăcintă! 😀
Şi de la mine către tine pupici şi inspiraţie şi spor în toate!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe ropot de secunde… și a comentat:
Parfumul merelor fiind o aromă a toamnei, articolul merge şi al doilea tabel al Jocului Cuvintelor cu numărul 226.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Harnic la scris, familionul! Și plin de vervă!
Dacă mama când e beată
e atâta de deșteaptă
și nespus de inspirată,
vreau și eu să gust o dată
din licoarea parfumată
(sau, poate, s-o beau pe toată…) 😁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😆
(Tu eşti nespus de inspirată fără să guşti vreo licoare! 😉 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
[…] la joacă două doamne care îmi sunt tare dragi – Matilda și Mili. Sper să nu mă lăsați să vorbesc singură pe […]
ApreciazăApreciază
[…] Melancolie Toamna trandafirului 1894 (Nostalgie de toamnă) Ştiţi voi ce-i toamna? Pe alese, ultima frunză… E toamnă iar… Culorile toamnei Ana are mere […]
ApreciazăApreciază