Răbdare fără tutun

Matilda (visătoare): Eu aştept, tu aştepţi… (Către tanti Tina): Tu aştepţi ceva?

Tanti Tina (după ce-şi soarbe ultimul strop de cafea): Aştept să aflu ce aştepţi tu.

Matilda îşi saltă ceaşca de pe ziarul pe care o pusese cu gura în jos, la scurs, şi se holbează în ea strâmbându-se.

Tanti Tina (cu o altfel de strâmbătură): Bag de seamă că e o aşteptare cu cântec. Şi că viitorul a imprimat în zaţul ăla un mesaj care-ţi depăşeşte puterea de înţelegere.

Matilda (cu năduf): Altceva depăseşte puterea mea de înţelegere. De ce sunt lăsaţi traducătorii să aştepte până le dă foamea-n sete înainte de a-şi primi exemplarele din cartea tradusă? Acum aştept patru. Patru cărţi. Una de la o editură, trei de la alta.

Tanti Tina: E un test de anduranţă. Şi l-ai fi trecut cu succes dacă nu te-ai fi grăbit să te plângi înainte de a se scurge o jumătate de an!

Letiţia (rânjind): Învaţă de la toate…, sau de la orice – la alegere!  Alege stânca, învaţă să ai răbdarea cu care aşteaptă ea să fie preschimbată în nisip…

Daniela (visătoare,  către Letiţia): Răbdare fără tutun…? Nu i-ar fi mai uşor dacă s-ar apuca de fumat?

Matilda (rânjind la rândul ei, cu ochii la dârele dantelate de zaţ de pe pereţii ceştii): Vă mulţumesc pentru susţinere şi încurajare. Resturile cafelei mele nu vor să-mi spună ce-aţi fumat voi trei, dar mă avertizează c-o să vă pot ajuta, deşi nu tocmai la minut, cu câte un ricoşeu al bunelor voastre intenţii… Ceva gen unde dai şi unde crapă… Unde dai cu gura….

Tanti Tina (mustind de solicitudine): … îţi crapă dinţii! Deşi ai unora s-ar putea să sară…

Matilda: … la tine, să-ţi pună sare pe glume. (Arătându-şi-i dantura): Dar nu dinţii mei! Nu încă. Dom’ doftor dinţaru’ a zis că paradontoza şade relativ blândă dacă-mi masez în fiecare seară gingiile cu deştu’ plin de parodontax.

Letiţia (râzând): Pasta de dinţi care te scoate din minţi!

Matilda (către mine): Mariano, iar răstălmăceşte fiică-ta!

Letiţia (tot râzând): Tu tălmăceşti, eu răstălmăcesc…

Matilda (fără să ia în seamă întreruperea): Nu pasta mă scoate din minţi, ci gândul că trebuie să fac asta seară de seară, până când…

Baba Gaga (triumfătoare): … îţi cad dinţii!

Îşi dă deoparte ceaşca goală, ca să îşi pună în locul ei, pe farfuriuţă, proteza dentară – după ce şi-o scoate fără grabă, urmărită de soborul rudelor mai tinere cu amuzament (Matilda, Letiţia, Daniela), resemnare (tanti Tina) şi stupoare & compătimire (eu).

Daniela (scuturând din cap): Brrr! Asta muşcă?

Baba Gaga îşi pune placa la loc, tot fără grabă, apoi muşcă dintr-un pişcot – alene, cu graţie.

Daniela (cu groază prefăcută, către mine): Mamă, n-ar trebui să scriem pe gard „atenţie, proteză rea”?

---

• Am redat această discuţie eu, Mariana, spre a o înscrie în analele Jocului Cuvintelor.
• Dacă personajele nu vă sunt cunoscute, trageţi cu ochiul în coloana din dreapta (pe telefon migrează altundeva, mai jos).
• Locul de baştină al imaginii: netdent.ro.

Etichete: cărţi, susţinere