Te iubesc de undeva… dacă ştiu ce e iubirea

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

imagine virtuală din tinereţe

Matilda: Pentru a nu da naştere vreunui hiatus între mine şi adevărul istoric, mărturisesc azi, cu ocazia acestui acces de limbariţă (adică nu de alisma plantago-aquatica, ci de chef, hai să îi zicem inocent, de trăncăneală), că nicidecum din prima clipă când am căpătat acces la numitul YouTube, ci după mulţi şi, de ce să nu o recunosc, în felul lor, hai să îi zicem karmic, frumoşi ani, m-a pălit un amor ghebos de mai tot ce se cheamă muzică de operă, aşa că am memorat – nu, nu note muzicale, linii melodice şi alte alea de nereţinut pentru afoni, nu, dragi şi – trag nădejde! – mulţi ascultători şi/sau cititori ai mei, eu am memorat cuvintele de început ale unor arii, cum ar fi una de-a lui Cherubino, ăla micu’ din „Nunta lui Figaro” orchestrată de Wolfgang Amadeus Mozart, care a pus pe muzică cuvintele lui Lorenzo da Ponte, la rândul lui inspirat de o comedie de-a lui Pierre Caron de Beaumarchais, de care, recunosc cu, hai să îi zicem jovialitate, că inculta de mine nu auzise până mai adineauri, dar nu despre asta e vorba, ci despre cuvintele care şi-au găsit loc în tărtăcuţa mea, adică „voi che sapete che cosa è amor”, şapte cuvinte – nu  toate la fel de mari şi de late – care mă tot fac să mă-ntreb dacă eu am cu adevărat idee „che cosa è amor”, carevasăzică, dragi şi – trag nădejde! – mulţi ascultători şi/sau cititori ai mei, ce e aia iubire, adică dragoste, nu amor, că acest cuvinţel a căpătat, în „mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”, un sens peiorativ graţie – dacă nu mă înşel cumva – mai ales personajelor pline de… amoare de râsul ingratelor puse pe scenă de nenea Iancu, de al căror haz nu poţi să nu te îndrăgosteşti, dar nu la soiul ăsta de îndrăgosteală, adică la îndrăgirea unor capodopere aduse cu talent din condei, mă gândesc când o întreb pe individa care îmi stă în faţă în oglindă de când ţin minte dacă eu – dacă noi două, care suntem una muiere reală versus una imagine virtuală, „sapete che cosa è amor”, şi zău că nu prea primesc răspuns, adică nu primesc niciun răspuns cât de cât mulţumitor, ci mă aleg fie cu vreo predică, hai să îi zicem de franciscan habotnic, fie cu trimiteri la un proces decizional îndoielnic, bazat pe o, hai să îi zicem elongaţie a metaforicului muşchi memorator printre vajnicii balauri ce ţin loc de baluştri ai scării către analiza obiectivă a câte unui mai mult sau mai puţin corpolent şi corporal episod, hai să îi zicem romantic, din tinereţea-mi tot mai îndepărtată în timp, şi zău că asta, mai ales asta, cu trimiterile spre trecut mă enervează, căci cum se zice şi/sau se pare, iubirea e tot ce rămâne după ce dragostea trupească iese din faza de dor dureros de ghebos, dar, în ultima vreme, ca urmare a unui act decizional mai mult decât înţelept, nu mai fac uz de limbariţă (ceea ce nu înseamnă nici de această dată alisma plantago-aquatica), adică îmi stăpânesc măruntul acces de nervi şi îmi maschez gândul, căci altminteri cârcotaşa mea elongaţie virtuală îmi atrage atenţia, cu cel mai suav aer din lume, că am creat un soi de hiatus karmic (ea ştie de ce karmic, e ataşată de cuvântul ăsta ca un franciscan de dogmele ordinului său), adică am separat, cu o stupidă aşa-zisă jovialitate, iubirea de dragoste, le-am vârât în două cercuri mici, nici măcar tangente, trasate cu doi baluştri diferiţi, în loc să le las laolaltă undeva, într-un corpolent spaţiu multidimensional comun amândurora, avut de oricine în vedere când afirmă „te iubesc de undeva, din lăuntrul inocent al făpturii mele”…

Tanti Tina: Hei, mai uşurel, femeie, mai pune-ţi şi tu pauze în acest acces de limbariţă, împarte-o în fraze separate de câte un hiatus în care să-ţi umpli de câteva ori cu aer pieptul corpolent, adică vorbeşte ca şi cum ţi-ai coborî corpul lent, pe trepte, nu ca şi cum i-ai da drumul în  gol, printre baluştri, ca un dezastru karmic în plină elongaţie către urechile noastre deschise la modul implicit inocent către glasul tău de franciscan care, posedat de cine ştie ce demon ghebos – cu ghebul pe post de cutie de rezonanţă – urlă în biserică, dispus să înalţe cu jovialitate imnuri de slavă şi Celui de Sus, şi Celui de Jos, după cum îi dictează pe moment propriul for decizional interior, că are şi el din ăsta, nu eşti tu singura în posesia unuia, hai să îi zicem corpolent, înconjurat de baluştri destul de deşi ca să-ţi imaginezi că-i garantează o intimitate absolută, dar ţi-ai făcut un plan prea… hai să îi zicem inocent, eu una te cunosc şi, într-un acces de sinceritate (nerecomandată când vorbesc taman cu tine), mărturisesc că te şi iubesc de undeva, de destul de aproape în spaţiu şi de destul de departe în timp, aşa că nu e nevoie de vreun hiatus în blindajul tău ca să ştiu că acum te feliciţi pentru falsa jovialitate cu care baţi câmpii despre „che cosa è amor” şi că vrei să ne mai spui şi cum îi zici imaginii tale din spaţiul virtual de dincolo de orice oglindă în care-ţi înfigi privirea că matale personal „sapete” că „l’amour est un oiseau rebelle que nul ne peut apprivoiser” sau, mai pe româneşte, într-o traducere liberă care nu-ţi aparţine, că „amoru-i un copil pribeag ce-n veci cu legi nu poţi să-l stăpâneşti”, că te scoate instantaneu din poziţia de echilibru sufletesc şi că nici măcar nu vrei să ştii cât de mare e această elongaţie independentă de orice proces decizional conştient, fiindcă e un fenomen karmic de care nu te scapă nici rasa de franciscan, nici hidoşenia de ghebos celebru, gen Quasimodo, cocoşatul de la Notre-Dame, etc şamd, şi cu asta basta, că soiul meu de limbariţă e ceva mai puţin prolific decât al tău, fapt care, pe bune şi fără mişto, nu ne-a împiedicat să debităm acum împreună cu o duzină de cuvinte mai mult de o mie, o cifră rotundă după toate aparenţele greu de atins fără să o şi depăşeşti.

Tema jocului: „te iubesc de undeva”
Cerințele sunt opționale, ne putem raporta fie doar la titlu, la cuvintele impuse, la cerințele tehnice care de data aceasta sunt: scrie un text de minim 1000 de cuvinte în maxim două fraze.
Cele 12 cuvinte impuse sunt: acces, baluștri, corpolent, decizional, elongație, franciscan, ghebos, hiatus, inocent, jovialitate, karmic, limbariță.

Etichete: limbariţă