Duzina de cuvinte: „Cu răbdarea treci marea”

– Dau de băut, zice Matilda. Trimite copilul – adică pe Leti  –  să ia nişte bere. Spune-i că e cu folos, primeşte comision!

– Cu ce ocazie? o întreb, nedumerită.

– Cred că i s-a aprins o scânteie la mansarda creaţională, îşi dă cu părerea tanti Tina, făcând cu ochiul. Vreau să zic că i-a înflorit vreo idee genială şi inspiraţia a erupt ca un vulcan virtual

– Privind în viitor, nu mi se pare imposibil, răspunde Matilda, fiindcă eu nu  fac încă parte din regnul inferior al tăntăloaicelor pensionare. Însă prezentul e mai… prozaic, mai… material. Adică am primit un telefon de la RAO. M-au anunţat că mi-au plătit în sfârşit ultima rată a datoriei – la un an şi opt luni de când le-am predat ultima traducere! Recunosc că mi-au înmulţit numărul perilor albi şi m-au scos din sărite de câteva ori, dar, cu răbdarea de rigoare, am trecut peste această – oare e bine spus suferinţă emoţională? – şi am rezolvat-o, cum s-ar zice, pe cale amiabilă. Culmea e că, după ce am încetat să mai traduc pentru ei, banii au început să sosească fără să mai fie nevoie să-i cerşesc chiar în fiecare lună.

– Pesemne s-au bucurat, sărmanii, c-au scăpat de tine, râde tanti Tina.

– Tăntăloaica tot tăntăloaică, se strâmbă Matilda. Ciocu’ mic, dacă vrei să sorbi din berea aia!

Tanti Tina râde cu şi mai multă poftă.

– De când te ştiu m-ai şantajat!

– Păcat că nu mă pricep să-i şantajez şi pe alţii, mârâie Matilda. Am primit educaţie proastă, sunt reprezentanta tipică a unei generaţii de fraieri care nu se adaptează şi pace, respectă principiul „sărac şi curat” 😛 Da’ sper să se termine, totuşi, măcar la fel de mulţumitor şi cu datoriile altor edituri. Cu Nemira lucrurile par să fie pe făgaşul cel bun, primesc ratele fără milogeala de la RAO. Belele sunt acum altele. Două!… Cred că v-am mai povestit despre băiatul bun care zicea la început că, vai, el niciodată n-o să… pen’că traducătorul e baza… bla, bla, bla… Ei, drăgălaşul încă mai are să-mi dea vreo 1600 de ronuleţi, pe care-mi tot promite de vreun an c-o să-i plătească… 😛

26 comentarii

  1. […] Au scris psi, tibi, Mariana […]

    Apreciază

  2. Care va să zică, traduci opere în real şi trăieşti din bani virtuali 😛

    Apreciază

    1. E o performanţă, nu? 😆

      Apreciază

  3. de fiecare dată când te citesc mi-o imaginez pe leopoldina bălănuţă interpretând mai multe personaje… 🙂
    vine fata aia cu berea, sau nu? că n-am chef să adorm aşteptând. 😀

    Apreciază

    1. Vine! O aud urcând scările! 😀

      Apreciază

    2. Gaiţele, nu? 😆 Şi eu la fel!

      Apreciază

      1. Cum spui tu! 😆

        Apreciază

  4. […] Duzina de cuvinte: “Cu răbdarea treci marea” […]

    Apreciază

  5. Cu răbdarea treci și marea… Dar câtă răbdare poți să ai?

    Apreciază

    1. Matilda zice că nu ştie, fiindcă încă n-a ajuns la capătul răbdării 🙂

      Apreciază

  6. […] psi©, Scorpio, tibi, Mariana, carmen […]

    Apreciază

  7. Carmen Pricop · · Răspunde

    Noroc la (mulţi) ani şi bani! Că de reeducare de acum nici nu poate fi vorba… :))

    Apreciază

    1. 😀
      Mulţumim!

      Apreciază

  8. Am invatat o nuanta fina : flexibilitatea vs adaptabilitate. Poate si in cazul descris de tine e vorba de nunata asta. In fine, frumoasa meserie, eu sunt o fana a traducerilor de calitate.

    Apreciază

    1. Cred că e vorba de flexibilitate şi adaptabilitate, în doze variabile, scopul fiind menţinerea pe o linie care să treacă prin cât mai puţine compromisuri 🙂
      Iar meseria de traducător e într-adevăr frumoasă – destul de frumoasă, spune Matilda, ca să nu te deranjeze faptul că nu e prea bănoasă 🙂

      Apreciază

      1. pasiunea nu se masoara in bani

        Apreciază

        1. Aşa e, dar de la meseria frumoasă până la pasiune, mai e de făcut un pas 🙂

          Apreciază

  9. […] scris dintr-o duzină de cuvinte. Au mai brodat ţesături fine din aceste cuvinte gazda, Scorpio, Mariana, lili3d, alma nahe, roxana, tibi, carmen pricop, Sonia, […]

    Apreciază

  10. M-a frapat coincidenta: pe bunica mea o chema Matilda si facea parte din generatia de fraieri care nu se puteau adapta, preferand sa ramana saraci si curati. 🙂

    Apreciază

    1. 😀 Interesantă coincidenţă!

      Apreciază

  11. Sa il asteptam cu bata dupa colt??? :)))

    Apreciază

    1. 😆 Neapărat! 😆

      Apreciază

  12. Iti doresc din tot sufletul ca cei ce te fenteaza cu plata sa iti citesca blogul si sa se rusineze, desi… rusinea e pe cale de disparitie!
    Imi place stilul tau!

    Apreciază

  13. Îmi plac personajele/persoanele dintr-o bucată!… 🙂

    Apreciază

  14. […] de mine au mai scris si ei asa: Rai, Generatii, Cu rabdarea treci marea, Nevoia de joc, Ploi albe. Placeri vinovate. Sau nu?   Gogosi de matase, Incompatibilitate?, […]

    Apreciază

Părerea ta contează, o aştept cu interes!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.