– Dau de băut, zice Matilda. Trimite copilul – adică pe Leti – să ia nişte bere. Spune-i că e cu folos, primeşte comision!
– Cu ce ocazie? o întreb, nedumerită.
– Cred că i s-a aprins o scânteie la mansarda creaţională, îşi dă cu părerea tanti Tina, făcând cu ochiul. Vreau să zic că i-a înflorit vreo idee genială şi inspiraţia a erupt ca un vulcan… virtual…
– Privind în viitor, nu mi se pare imposibil, răspunde Matilda, fiindcă eu nu fac încă parte din regnul inferior al tăntăloaicelor pensionare. Însă prezentul e mai… prozaic, mai… material. Adică am primit un telefon de la RAO. M-au anunţat că mi-au plătit în sfârşit ultima rată a datoriei – la un an şi opt luni de când le-am predat ultima traducere! Recunosc că mi-au înmulţit numărul perilor albi şi m-au scos din sărite de câteva ori, dar, cu răbdarea de rigoare, am trecut peste această – oare e bine spus suferinţă emoţională? – şi am rezolvat-o, cum s-ar zice, pe cale amiabilă. Culmea e că, după ce am încetat să mai traduc pentru ei, banii au început să sosească fără să mai fie nevoie să-i cerşesc chiar în fiecare lună.
– Pesemne s-au bucurat, sărmanii, c-au scăpat de tine, râde tanti Tina.
– Tăntăloaica tot tăntăloaică, se strâmbă Matilda. Ciocu’ mic, dacă vrei să sorbi din berea aia!
Tanti Tina râde cu şi mai multă poftă.
– De când te ştiu m-ai şantajat!
– Păcat că nu mă pricep să-i şantajez şi pe alţii, mârâie Matilda. Am primit educaţie proastă, sunt reprezentanta tipică a unei generaţii de fraieri care nu se adaptează şi pace, respectă principiul „sărac şi curat” 😛 Da’ sper să se termine, totuşi, măcar la fel de mulţumitor şi cu datoriile altor edituri. Cu Nemira lucrurile par să fie pe făgaşul cel bun, primesc ratele fără milogeala de la RAO. Belele sunt acum altele. Două!… Cred că v-am mai povestit despre băiatul bun care zicea la început că, vai, el niciodată n-o să… pen’că traducătorul e baza… bla, bla, bla… Ei, drăgălaşul încă mai are să-mi dea vreo 1600 de ronuleţi, pe care-mi tot promite de vreun an c-o să-i plătească… 😛
[…] Au scris psi, tibi, Mariana […]
ApreciazăApreciază
Care va să zică, traduci opere în real şi trăieşti din bani virtuali 😛
ApreciazăApreciază
E o performanţă, nu? 😆
ApreciazăApreciază
de fiecare dată când te citesc mi-o imaginez pe leopoldina bălănuţă interpretând mai multe personaje… 🙂
vine fata aia cu berea, sau nu? că n-am chef să adorm aşteptând. 😀
ApreciazăApreciază
Vine! O aud urcând scările! 😀
ApreciazăApreciază
Gaiţele, nu? 😆 Şi eu la fel!
ApreciazăApreciază
Cum spui tu! 😆
ApreciazăApreciază
[…] Duzina de cuvinte: “Cu răbdarea treci marea” […]
ApreciazăApreciază
Cu răbdarea treci și marea… Dar câtă răbdare poți să ai?
ApreciazăApreciază
Matilda zice că nu ştie, fiindcă încă n-a ajuns la capătul răbdării 🙂
ApreciazăApreciază
[…] psi©, Scorpio, tibi, Mariana, carmen […]
ApreciazăApreciază
Noroc la (mulţi) ani şi bani! Că de reeducare de acum nici nu poate fi vorba… :))
ApreciazăApreciază
😀
Mulţumim!
ApreciazăApreciază
[…] Mariana […]
ApreciazăApreciază
Am invatat o nuanta fina : flexibilitatea vs adaptabilitate. Poate si in cazul descris de tine e vorba de nunata asta. In fine, frumoasa meserie, eu sunt o fana a traducerilor de calitate.
ApreciazăApreciază
Cred că e vorba de flexibilitate şi adaptabilitate, în doze variabile, scopul fiind menţinerea pe o linie care să treacă prin cât mai puţine compromisuri 🙂
Iar meseria de traducător e într-adevăr frumoasă – destul de frumoasă, spune Matilda, ca să nu te deranjeze faptul că nu e prea bănoasă 🙂
ApreciazăApreciază
pasiunea nu se masoara in bani
ApreciazăApreciază
Aşa e, dar de la meseria frumoasă până la pasiune, mai e de făcut un pas 🙂
ApreciazăApreciază
[…] scris dintr-o duzină de cuvinte. Au mai brodat ţesături fine din aceste cuvinte gazda, Scorpio, Mariana, lili3d, alma nahe, roxana, tibi, carmen pricop, Sonia, […]
ApreciazăApreciază
M-a frapat coincidenta: pe bunica mea o chema Matilda si facea parte din generatia de fraieri care nu se puteau adapta, preferand sa ramana saraci si curati. 🙂
ApreciazăApreciază
😀 Interesantă coincidenţă!
ApreciazăApreciază
Sa il asteptam cu bata dupa colt??? :)))
ApreciazăApreciază
😆 Neapărat! 😆
ApreciazăApreciază
Iti doresc din tot sufletul ca cei ce te fenteaza cu plata sa iti citesca blogul si sa se rusineze, desi… rusinea e pe cale de disparitie!
Imi place stilul tau!
ApreciazăApreciază
Îmi plac personajele/persoanele dintr-o bucată!… 🙂
ApreciazăApreciază
[…] de mine au mai scris si ei asa: Rai, Generatii, Cu rabdarea treci marea, Nevoia de joc, Ploi albe. Placeri vinovate. Sau nu? Gogosi de matase, Incompatibilitate?, […]
ApreciazăApreciază